duminică, 7 decembrie 2014

Homeopatul Pavel Chirila invocă, în sprijinul homeopatiei [magie simpatica], presupusa prezenţă a principiului similitudinii în Sfânta Scriptură

citez din cartea: "Oana Iftime - Alexandru Iftime- Homeopatia-o abordare stiintifica si spirituala": http://ro.scribd.com/doc/187083643/Oana-Iftime-Alexandru-Iftime-Homeopatia-o-Abordare-Stiintifica-Si-Spirituala

"Vracii, cu meşteşugul lor, pe mulţi i-au tămăduit de boli şi pe mulţi ce erau bolnavi i-au făcut sănătoşi. Numai că pentru aceasta trebuie să fii părtaş la necinstirea lui Dumnezeu.
Departe de noi un asemenea gând! Ascultă ce spune Moise iudeilor: „De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el,
şi-ți va zice atunci: să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora, să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise…” (Deuteronom 13, 1-3).

Aceasta înseamnă că, dacă vreun prooroc se va arăta, va face semne, va învia morţi, va curăţa leproşi sau va vin- deca schilozi şi te va chema, arătându-ţi aceste minuni, să nu mai crezi în Dumnezeul tău şi să te lepezi de El, să nu crezi în puterea lui. Domnul Dumnezeul tău te încearcă, ca să vadă dacă-L iubeşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Este limpede, dar, că demonii nu vindecă. Dacă, totuşi, Dumnezeu le îngăduie cândva să tămăduiască vreo boală, aşa cum fac oamenii, este ca să te încerce, şi nu pentru că Dumnezeu n-ar şti, ci ca să înveți să nu-i suferi pe demoni nici dacă tămăduiesc." Sfântul Ioan Hrisostom

-Un ortodox convins că ceva este vrăjitorie nu s-ar apuca să practice acel ceva, pentru a-i demonstra caracterul de lucrare cu duhurile necurate. În plus, proba ar deveni neconcludentă. Odată ce persoana acceptă să lucreze cu „energiile”, n-ar fi de mirare să ajungă un fervent susţinător al homeopatiei .
Astfel de „experimente”, cu lucruri asupra cărora pluteşte suspiciunea că ar implica duhurile necurate, nu sunt recomandabile sub nicio formă şi nimeni nu trebuie să se lase ispitit, cumva, de o astfel de activitate, în ideea că ar face asta cu scopul lămuririi chestiunii şi că Dumnezeu ar fi dator să-l păzească, dacă se amestecă în aşa ceva:

"Să ne amintim următoare observaţie de mare însemnătate scoasă din cercările experienţele nevoitorilor făptui- tori: toate fenomenele drăceşti au însuşirea că până şi cea mai măruntă luare-aminte care li se dă este primejdioasă; dintr-o asemenea luare-aminte, pe care omul şi-o îngăduie chiar fără nicio împreună-simţir e faţă de respectivul feno- men, el poate primi o întipărire cât se poate de vătămătoare, să fie supus unei ispite grele." Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre vedenii, duhuri şi minuni,

CE ZICE DOCTORUL CHRILA:

Principiul similitudinii îl găsim de două ori în Sfânta
Scriptură:
- nd cei muşcaţi de şarpe priveau şarpele de aramă îat în pustia Sinai, scăpau de la moarte;
- Noul Testament ne învaţă cântarea pascală: „Cu moartea pe moarte călcând...”
- Jean-Claude Larchet, medic francez ortodox, descrie
astfel calitatea de tămăduitor a Mântuitorului: Hristos a vindecat asundui firea noastră în întregime, adică pe cel asemenea printr-unul asemenea, adică l-a vindecat pe om făndu-Se om

Comentariu d-nei Iftime:

"Dahomeopatia ar fi fost, în mod clar, demonstrat mai presus de orice dubiu, o ştiinţă, nici autorul citat nu ar fi simţit, probabil, nevoia să recurgă la argumente despre compatibilitate homeopatie cu   învăţătura   ortodoxă, după cum nu se discu compatibilitea matematicii, fizicii, chimiei sau biologiei cu învăţătura de credinţă. Apar astfel de discuţii atunci când nu despre ştiinţă este vorba, ci des- pre filosofii cu aparenţă de ştiinţă, care pot veni, într-ade- r, în contradicţie cu credinţa.
În ceea ce priveşte (pseudo)argumentele aduse, ele gravitează  între  inexactitate  (textul  din  troparul  Învierii,„Hristos  a  înviat  din  morţi,  cu  moartea  pe  moarte  călcând...” nu exis ca atare în Scriptură) şi blasfemie.
1) Şarpele de aramă înălţat de Moise la porunca Domnului a fost semnul bunăvoinţei lui Dumnezeu către poporul care cârtise, a fost pedepsit cu înveninarea, ca aducere-aminte a condiei sale umane, păcătoase, dar s-a căit. De aceea, cei muşcaţi de şarpe nu mureau, odată ce priveau şarpele de aramă şi nu fiindcă şarpele de aramă ar fi fost... o aplicaţie a principiului homeopat al similitudinii.


Şi gia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: La ce ne-ai scos din ntul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici ine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de aceashrană căcioasă". Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpi veninoşi, care muşcau  poporul,  şi  murit  mulţime  de  popor  din  fiii  lui Israel. A venit deci poporul la Moise şi a zis: „Am greşit, gră- ind împotriva Domnului şi împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze şerpii de la noi". Şi s-a rugat Moise Domnu- lui pentru popor. Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi. Şi a cut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi nd  un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia (Numerii, 21, 5-9).

Totodată, înălţarea şarpelui de aramă a prnchipuit înălţarea lui Hristos pe Sfânta Cruce, cea de viaţă dătătoare celor  înveninaţi  de  păcate,  care  îşi  ridică,  însă,  ochii  şi sufletul către unealta mântuirii noastre:

Şi după cum Moise a înăat şarpele în pustie, a trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul u Cel Unul-scut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan, 3,
14-16).

Perspectiva conform căreia israeliţii scăpau de şerpi fiindpriveau reprezentarea unui şarpe, nedublată de sensul profund, teologic, al chestiunii reduce problema şarpelui de ara la magie simpatică. Iată, pentru a înlesni înţelegerea  mutaţiei  de  acest  fel,  detectabilă  în  cadrul
„argumentului” homeopatului citat, un exemplu de magie simpatică împotriva şerpilor:

Printre triburile vestice din Noua Guinee britanică, cine ucide un şarpe îl va arde şi îşi va nji picioarele cu cenuşa când merge în pădure; căci niciun şarpe nu-l va muşca, timp de teva zile după [aceea].

2) Apogeul blasfemiei se atinge odată cu invocarea troparului Învierii. Blasfemia în cau oricum nu slujeşte apologiei homeopatiei, dat fiind că cele două morţi pomeni- te în tropar nu sunt câtuşi de puţin „similare”. În prima instanţă este vorba despre moartea pe cruce a lui Hristos (despărţirea vremelnică a sntului Său suflet de sntul Său trup), nemeritată dar asumată, din dragoste de oameni. La cea de-a doua menţiune, este vorba despre moartea duhov- nicească a neamului omenesc, consecinţă a păcatului proto- părinţilor, şi pentru care, până la Pogorârea la iad, până şi drepţii Vechiului Testament se găseau acolo.
Iarăşi, apare reducerea la magie simpatică, de parcă lucrarea ntuitoare a lui Hristos ar fi similară cu alungarea morţii prin mimetism, de către vracii tribali:

În mod similar vraciul dayak la care s-a apelat în caz de boa se va întinde, prefăndu-se mort. El este, în conse- cinţă, tratat ca un mort, înfăşurat în pânzeturi, scos din casă şi ezat pe nt. După aproximativ o oră, celălalt vraci îl dezleagă pe pretinsul mort şi îl aduce la viaţă, iar după cum se vindecă acesta ar trebui să se vindece şi persoana bolnavă.

. În Hristos, firea umană s-a regăsit restaurată, curăţită de urrile păcatului, cu adevărat Dumnezeu a tămăduit firea omenească, dar în acest sens duhovnicesc, şi nu în vreunul legat de medicină sau homeopatie. Iarăşi, avem de-a face cu un aspect al învăţăturii de credinţă utilizat în mod abuziv, tendenţios, şi, în consecinţă, hulitor, pentru aşa-zisa ilustra- re a principiului similitudinii, aşa cum îl admit şi aplică homeopaţii.
Aceste deforri de sens apar, în lucrarea homeopatului citat [DR PAVEL CHIRILA], în condiile în care prnchipuirea stignirii prin înălţarea şarpelui de aramă, înţelesul ortodox al troparului Învierii, ca şi cel al vindecării firii omeneşti de către Dumne- zeu Întrupat nu sunt cine ştie ce locuri dificile din teologie."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu