vineri, 12 ianuarie 2018

Fragmente din procesul intentat de Patriarhia Constantinopolului Sfântului Maxim Marturisitorul pentru ca a rupt comuniunea cu ea

Atunci când toţi Patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi (eretici care mărturisesc că este numai o voinţă în Hristos), Sfântul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah, nu a primit să se împărtăşească cu ei. 

Când trimişii Patriarhului au venit la el în temniţă, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite (eretice): – De care Biserică aparţii? L-au întrebat trimişii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părţile cele ce se află sub ele, sunt unite (în comuniune). Deci, de eşti fiu al Bisericii Soborniceşti, intră neântârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezeşti pe cine ştie ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aştepţi! 

Iar Sfântul a grăit: – Domnul Iisus Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire (Matei 16,18). Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. 

Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat: – Dacă de dragul iconomei credința mântuiroare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire. – Prin cuvintele pe care le spui , bagi dihonie în Biserică. ar Sf. Maxim a spus: – Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățăturile Părinților ce va provoca în Biserică? 

Fără acestea nu poate exista nici numele Bisericii…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm. Eu nu am o învățătură a mea, ci învățătura de obște a Bisericii Sobornicești. N-am formulat nici o părere a mea, ca să se poată spune că am scornit vreo dogmă. Mai apoi, când Patriarhul Romei care era încă ortodox, a condamnat monotelismul Patriarhilor Răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de Credinţa Ortodoxă, Patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut continuitatea Apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. 

Ei (care susțin erezia) ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de Preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de Taine săvîrșesc? Apoi ce duh vin asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia? Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel: – Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde? Iară Sfântul Maxim, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse: – „Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.”

Zis-au lui: – Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse: – Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă(Galateni 1,8).

 Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfântul Maxim: – Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu? – Nu voi intra, a răspuns Sfântul. – De ce? a întrebat Eparhul. – Deoarece a încălcat hotărârile Sinoadelor Ortodoxe, a spus Sfântul Maxim. Eparhul a continuat: – Dacă este aşa, cum se face că părinţii acelor sinoade rămân în dipticele Bisericii noastre? – Ce câştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor? l-a contrazis Sfântul. Nimic nu câştigaţi! Apoi trimișii Patriarhului i-au spus: -Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici. Atunci Sf. Maxim a spus: -Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului? Apoi ei au răspuns: -Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți. 

Sf. Maxim a zis: -Nimic nu este mai puternic decât conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decât conștiința împăcată. 

Sursa:Măreția Ortodexiei-Ed. Egumenița 2009 … 

„A tăinui cuvîntul adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci cînd pacea lucrează conglăsuirea către rău”(erezie). (Vieţile Sfinţilor din greacă, 21 ianuarie). …Orice om se sfințește prin mărturisirea corectă a credinței. Cel care are credință nefalsificată în Hristos, acela are în el toate harismele Dumnezeiești. Nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor.(Sf. Maxim Mărturisitorul)

 Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă și nevătămată a învățăturilor Dreptei Credinței Ortodoxe lăsate nouă de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți…și deci dezbinați de Biserică (schismatici) sunt toți cei ce cugetă osebit de Sfinții Bisericii…Hristos a numit Sobornicească Biserica Sa deoarece ea păstrează Adevărul și Mărturisirea de credință. … În Biserica Sobornicească noi trebuie să dăm atenție îndeosebi la a păstra ceea ce a fost crezut pretutindeni, în toate timpurile și de către toți. (Sf. Vichentie de Lerini)

vineri, 24 noiembrie 2017

PS Longhin Jar - Sinaxa Banceni Ucraina noiembrie 2016

-nu recunoastem ereziile ecumeniste 
-ramanem in Biserica ortodoxa cu dogmele,canoanele si invatatura sanatoasa a ortodoxiei
-Hristos este Biserica, noi atata stam in Biserica cat ascultam de invatatura ortodoxa , de canoane,de dogme,de traditie, de toti sfintii parinti care au suferit, au murit dar nu au tradat ortodoxia

 

duminică, 27 noiembrie 2016

Carte: "Sfantul si Marele Sinod"(Creta 2016) Intre Providenta si esec"


Varianta electronica a cartii "Sfantul si Marele Sinod"(Creta 2016) Intre Providenta si esec


Varianta electronica poate fi gasita aici: http://mirem.ro/pdf/SinodCreta.pdf (format PDF)


format word: https://ortodoxiasingurabisericaadevarata.files.wordpress.com/2016/11/sfantul-si-marele-sinodcreta-2016-intre-providenta-si-esec.docx


"O întrebare care în mod firesc se pune după finalizarea Sinodului din Creta și se cuvine a fi dezbătută, cu maturitate duhovnicească și cunoaștere teologică, vizează urmările acestui Sinod asupra vieţii duhovnicești și bisericești concrete a creștinilor ortodocși de pretutindeni.

Întâi de toate, ne vom confrunta cu pervertirea învăţăturii Bisericii sau, mai bine zis, va fi consfinţită printr-o hotărâre sinodală această pervertire deja existentă. Creștinii ortodocși sunt astăzi influenţaţi de diferite idei relativiste și nu îşi cunosc în mare parte propria credinţă. Dar ortodoxia nu este o credinţă relativistă, ci mărturiseşte că nu există alte adevăruri în afară de Hristos, Care a spus că El este „Calea, Adevărul şi Viaţa” şi că nimeni nu poate dobândi viaţa veşnică fără a se uni cu El în Biserica cea Una și Unică, Trupul Lui. Cu toate acestea, astăzi mulţi ortodocși cred, de pildă, că şi romano-catolicii sunt Biserică, cred că Biserica Ortodoxă și și papismul sunt Biserici Surori, că sunt „cei doi plămâni ai Bisericii”. 

Încă mai mulţi cred că se mântuiesc şi neortodocșii şi nu au nimic împotriva rugăciunii în comun cu cei de alte credinţe şi a preluării diferitelor idei eterodoxe şi păgâne. Toate aceste idei sunt consfinţite acum de acest Sinod în mod mai mult sau mai puţin explicit, demers prin care se vădește exis- tenţa unei stări de confuzie în viaţa noastră duhovnicească și bisericească. Nesocotind învăţătura Bisericii, se va pierde identitatea ortodoxă, iar în locaşurile sfinte nu se va mai propovădui învăţătura ortodoxă, ci noua credinţă relativistă.

Este începutul oricărei căderi din Biserica lui Hristos, cea Una, Sfân- tă, Catholică1 şi Apostolică - Biserica Ortodoxă. Orice reper în călăuzirea omului către sfinţenie va fi desfiinţat și astfel întreaga luptă a Sfinţilor pen- tru păstrarea autenticităţii credinţei ortodoxe va fi zădărnicită. Va fi creat „ortodoxul” de tip nou, care se orientează în funcţie de valorile supreme ale iluminismului - Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea -, așa cum ve- dem în textele pregătitoare de la Sinodul din Creta.

Un asemenea demers va constitui o gravă înstrăinare a oamenilor de viaţa autentică a Bisericii, având drept consecinţă principală pierderea mântuirii sufletului – și aceasta, pentru că învăţătura Bisericii nu va mai fi călăuza către mântuire și unirea cu Hristos, ci o simplă ideologie care promovează toleranţa și înfrăţirea globală la un nivel stric mundan, fără criterii ale Adevărului și fără să urmărească tămăduirea și sfinţirea omului! Iată de ce acordăm atâta însemnătate cunoaşterii învăţăturii ortodoxe în raport cu noile învăţături ale acestui așa-zis „Sinod” – nu dintr-un imbold identitar fanatic și izolaţionist, nici pentru că respingem progresul și comunicarea cu alte culturi și mentalităţi, ci pentru că înţelegem cu durere că învăţătura și viaţa revelate de Dumnezeu-Omul Hristos nu au alt scop decât tămăduirea omului de boala morţii și a stricăciunii. Dacă alterăm și falsificăm această „medicină” a Vieţii și a Învierii, lăsată nouă moștenire în Biserică, într-o continuitate neîntreruptă de la Proroci, Apostoli până la Părinţii Bisericii contemporani, omul nu va mai găsi în Biserică tămăduirea de moarte și stricăciune, iar Biserica nu-și mai atinge scopul pentru care a fost întemeiată.

 În istorie au existat multe sinoade tâlhăreşti, care au încercat să schimbe învăţătura Bisericii şi să legitimeze alte concepţii străine de ea, pentru combaterea și anularea cărora mari Părinţi ai Bisericii au dat o luptă care adesea i-a costat prigoană, exil și chiar mucenicie. Nu este exclus ca și în zilele noastre să avem un asemenea sinod. Însă, cine va accepta în conştiinţa şi mărturisi- rea sa un asemenea sinod, şi nu se va delimita de cei care-l acceptă, se va îndepărta de Adevărul-Hristos Dumnezeu şi de Evanghelia Sa.


Pentru a veni în sprijinul celor care doresc să aibă o cunoaștere mai profundă și obiectivă a teologiei și a implicaţiilor teologice ale textelor Sinodului din Creta, acest volum își propune să ofere o mărturie istorică despre luările de poziţie teologice faţă de întregul demers al așa-numitului

„Sfânt și Mare Sinod” care a avut loc anul acesta în Creta. Este vorba întâi de toate de cea mai mare parte a comunicărilor susţinute la Conferinţa teologică și știinţifică intitulată „Sfântul și Marele Sinod”. Mare pregătire, fără așteptări, care a avut loc în Stadionul Pace și Prieteniei, Sala Melina Mer- kuri, Pireu, pe data de 23 martie 2016, și a fost organizată de Mitropolia Pireului în colaborare cu: Mitropolia Gortinei și Megalopolei, Mitropolia Glifadei și Mitropolia Kithirelor și cu Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia. Această conferinţă a fost un eveniment decisiv și istoric, pentru că a înfăţișat aspectele teologice și canonice problematice ale textelor presi- nodale pregătite spre dezbatere și votare în Sinodul din Creta, dar și ale Regulamentului de funcţionare al Sinodului. 

Considerăm că aceste comunicări, susţinute de prestigioși teologic greci, reprezintă un punct de reper în abordarea și raportarea noastră la evenimentul din Creta, care a stârnit atâtea valuri de reacţii pro și contra, a condus la atâtea problema- tizări teologice și, deloc surprinzător, i-a scos din amorţeala teologică pe mulţi credincioși, care s-au aplecat cu mai mult interes asupra învăţăturilor autentice ale Bisericii. În continuare, am introdus câteva luări de poziţie teologice deosebit de importante din lumea bisericească elenă: a Mitropo- litului Kithirelor, prin Scrisoarea sa către Patriarhul Georgiei, precum și Scrisoarea deschisă a Chinotitei Sfântului Munte către Patriarhul Ecumenic și poziţiile unui grup de Părinţi Athoniţi.

Mulţumim celor ce s-au ostenit cu traducerea textelor din limba neo- greacă în română: Părinţii de la Schitul românesc Prodromou al Sfântului Munte Athos, Tatiana Petrache și Viorel Iosif.

Cartea apare în România prin intermediul părintelui Matei Vulcănescu, protoprezviter al Sfintei Mitropolii a Pireului

și paroh al comunităţii românești din Pireu, de la Biserica Maicii Domnului Povăţuitoarea, „Panaghia Odighitria”, a Mitropoliei Pireului.

duminică, 30 octombrie 2016

SFÂNTUL MUCENIC ZENOVIE, EPISCOPUL CILICIEI, ŞI SORA SA, ZENOVIA

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei şi al Sfintei Muceniţe Zenovia, sora sa

"Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule."

Strâmtorat-ai păgânătatea, fericite, prin lăţirea dreptei credinţe celei adevărate şi căile care duc către ea le-ai arătat poporelor celor rătăcite; şi ai mântuit pe cei ce înotau cum­plit pe marea apelor rătăcirii.

Pe mărturisitorii adevărului şi propovăduitorii dreptei cre­dinţe, pe cei doi după vrednicie să-i cinstim cu cântări de Dum­nezeu insuflate, pe Sfântul Mucenic Zenovie şi pe Înţeleapta Muceniţă Zenovia; pe cei împreună vieţuind şi împreună pătimind şi care prin muceni­cie, au primit cunună nestricăcioasă.